Vai, ce ur`t ma regasesc uneori,
crest`nd h`rtia, ca pe-un crin bolnav,
cu unghiile lungi, de teama
Par in chiliile cu lespezi roase
uitatul alchimist t`r`ndu-=i ghebul
=i barba de sub mucede arcade,
cer=indu-=i sie=i blestematul aur.
Cu str`mbe degete zv`cnind sub lampa,
=i proiect`nd peste perete umbra
cuv`ntului abia ivit pe fila,
duhul igarii-l izgonesc, de-o clipa,
spre car i ce se sub ie in tartaje
R`z`nd, url`nd, schimonosit aproape,
cu fiecare litera scurtez
a v`rstei cale, =i-nnopt`nd imi pare
ca-mbatr`nesc c-o litera mai mult,
ca-s palid, =ters =i, dureros, acela=i.
Dar i-a i privit pe-ndragosti i? Sarutul
le schimba, straniu, liniile fe ei
=i-i face albi de spaime
=i ur` i
|