Villonesca

=i ê nu e nimeni sa-l disculpe ê
ani, =aisprezece, tainuia
in arcul unor groase pulpe
ca in paraginiri de stea.
Imbra i=ari usturoiate,
mi=cau un s`nge vechi in trunchi,
st`rnind fapturile culcate
in uria=ii ei genunchi.
Trupul mai lene= ca nisipul ê
ca ro=u in portocaliu,
purta sub pielea roasa, chipul
frumoaselor de mai t`rziu.
Femeia le ivea, sculate,
din ma=tile de fum =i fard
in vreme ce abandonate
culorile na=teau sub gard.
(O, cum =tia sa mai dezmierde
gura femeii- intirim!)
Alb il na=tea, pe verde. Verde
alt alb na=tea, nelegitim.
Galben copil cadea din galben,
albastru, smuls din violet,
ca intre fire de paianjen
in negru se topea, secret.
P`ine ê altoita cu caisa
s`nii-i =tia, tremuratori,
cu pleoapa m`inilor deschisa
cel naravit intru culori,
=i incerca sa se ridice
din ve=nic p`ngarita stea,
dar carnea coapselor complice
p`n la sur`s il ingropa
poezii de dragoste