Canta incet din Weber : "gandirile din urma", Poema unui geniu ce-apune maiestos, Adio-al unui suflet artistic, ce se curma Pe-o trista armonie cu sunet dureros !
Si degetele-i albe pe clapele sonore Se-nmladiau alene, in ochii mei privind ; Erau in miez de noapte tarzii si tainici ore Parca simteam pe Weber langa clavir murind !.
Tacuse deodata, si fruntea ei curata
Alaturea de mine se rezema usor,
De gura-i voluptoasa, c-o patima-nfocata,
M-apropiai atuncea, sfios, tremurator !
Si ne-am robit iubirei, in fericire-adanca
Dar nu stiu cum clavirul parea ca plange inca !
|