Esti absent la apelul de seara.
La apelul de dimineata esti o pata tremuratoare
desenat pe zid.
Zgomotul scrisului pe hartie, harsaitul scrisului
in pereti, fosnetul paginii care arde - totuna imi par.
Prin tevi, prin crapaturile dusumelei, prin
sarmele de telegraf
ascult un disc vechi, citesc un poem de demult.
in fata oglinzii, cu o lanterna de buzunar
imi luminez fata.
Cu genunchii la gura, cu ochii in lacrimi,
intr-un tricou de pe vremea razboiului rece -
cu ultimul chibrit,
cu ultimele tigari,
ascult cum se indeseste marunt, noapte de noapte,
zgomotul scrisului pe hartie, harsaitul scrisului
pe zid, fosnetul paginii care arde.
Povesteste-le tu,
scrie-le tu, arde-le tu - amintire
care imi apropii incet oglinjoara de buze.
Tu, umbra care ma urmaresti cu felinarul lipit de obraz, -
care ma recunosti oriunde m-as ascunde
dupa florile de mac presarate pe calea ferata,
dupa umbra pe care numai poetul o lasa la
apelul de seara.
|