Ai alergat de unul singur printr-o campie de furnici. Cu flacara de chibrit ti-ai ars degetele incercand sa-ti silabisesti abia numele
pe pielea marilor sentimente. Cu ochii lipiti de gaura cheii ai vazut muzele inarmate cu tarnacoape si galeti varuind cel mai roz intuneric.
Ramaneti cu bine, voi muze - si tu, cantec de rumegus aruncat pe podele,
fosnet de iarba din scartait de transa si tu,
departate din lacuri de sange.
Si acum, dupa ce am vazut
mormintele acestor clipe stralucind in smaltul
dintilor tai -sa-mi racesc gura cu un cantec, sa mesteresc vreo oda? in oase de scrumbie sa ghicesc cruzimea oceanului?
Cand noaptea coboara cu gesturi egale si in maruntaiele ei instelate se intinde
fericirea cu caini, sa-mi fac catrafusele, sa plesnesc ca o punga cu vitriol in orasul acesta de sarma ghimpata? Sa-mi iubesc camasa de forta, sa-mi linistesc sufletul
si ploaia sa mi se para
parul lung, electrizat, al norilor? Dar acum ramaneti cu bine tu, cer albastru din scari de metrou si tu, rasaiit de luna din vitrine de frizerii. Ramaneti cu bine voi. insule judecate de valuri, -voi, eterni, deliciosi pacienti care n-ati mai apucat
cloroformul, voi, funii extatice care n-ati mai apucat sa va scrieti memoriile.
|