A venit vremea sa-mi adun singuratatea ca pe o suma mica
de bani. A venit vremea sa-mi termin poemul. Strigatele s-au
ispravit, marile ploi sunt si ele pe sfarsite.
Departe, peste oceane de sticla
cascada genunchilor tai se sparge de stanci.
Acum va trebui sa-mi termin si eu poemul -
ca sa pot sa traiesc
va trebui sa-l inchei ca pe o veche uniforma militara;
va fi ca si cum voi pleca intr-o lunga calatorie.
Voi inchide usa, voi scrie pe ziduri cu sange de miel,
voi bate in cuie fereastra -dare groase de var voi trage pe garduri, imi voi umple trupul cu grasime de urs ma voi balbai groaznic.
Acum, numai sa pun drugul la usa -numai sa deschid robinetele casei, sa strige lumina;
El trebuie sa apara, trebuie sa fie prin apropriere. Ma voi tunde garcon, il voi vana fara mila. Fara mila voi smulge poseta batranei de la subsol voi rascol in intunericul ei mirosind a lavanda voi calca in picioare scrisorile de pe front,
politele de asigurare; El trebuie sa fie aici!
Voi cauta in dulapiorul de medicamente, cu foarfecele ii voi decupa fotografia -cu foarfecele imi voi face loc prin multime, cu foarfecele batranei doamne imi voi decupa
o casa, o iubita, un vis.
Dar el este pe aproape - o simt - pentru blana acestui poem sunt in stare sa-mi uit prietenii, sa-mi vand sufletul sa-mi vopsesc, incet fata cu cenusa marilor biblioteci ale lumii!
A venit in sfarsit vremea sa-mi termin si eu poemul. Acum, chiar acum (numai putin, va rog - inca putin, va
implor)
cu poemul acesta imi voi castiga viata.
El a si fost, poate a si trecut
Lasati-ma numai sa-l incep. Lasati-ma numai sa-l termin.
|