Adesea ma intreb ceva, ce suntem?
Pasari, animale, oameni, oare?
In urma reflectarii mele mute
Raspunsul indoielnic mi se pare
Am inceput cu pasari framantarea.
Interesant, au cioc si galagie fac.
Benefica au un le ascultarea-i,
Nociva-i alta si mai bine tac.
Si aripi au, spre ceruri se inalta
La soare-ajung prin forta unele din ele
Si bine fac, si inima-ti rasfata.
Lipite de pamant, neputincioase, zac altele.
Si creier au si multe motorase-n el:
Motorasul setei, motorasul hranei,
Motorasul puilor, motorasul mamei.
Motorasul mintii, Vai! Lipseste el.
Pacat atatea asemanari avem,
Si ochi si aripi, cioc si creier.
Dar oare diferiti suntem?
Prin adevaruri, minte sa cutreier?!
Sunt curios cu animale ce avem comun
Hai sa pornim sa cercetam ca poate
Aflam ce-am fost, ce-om fi, de toate.
Caci e sortit sa mai parcurg un drum
La fel au gura, interesant, ce fac cu ea?
Eu stiu? Te musca si iti rade-n fata.
Te linge si se gudura cand vrea.
In rest pazestete de-acei dinti de gheata
Au ochi care pandesc orice moment si stiu,
Ca orice pas ai face, cat de mic, o clipa
Te miri in fiecare zi si-n minte-ti tipa,
Te lasa sa traietti, ce bunatate, viu!
Au ghiare si copite, arme reci taioase.
Te ataca si raneste si sufletul pustiu
Lipsit de-afectiune, desert si intuneric viu
Il umple cu sfidare, ura cui ii pasa.
urmeaza |