O viaț-avem dar și o moarte
și ambele sunt scurte, nu dureaza.
Venim, plecam ș-aceasta ne frapeaza,
Inima clipei doar prin noi mai bate
O gazda e pamantul, nu de toate
le da la toti, ci doar la unii,
joaca cu noi teatru pe funii.
O viaț-avem dar și o moarte
Și totu-n asta lume e subtil, șocheaza.
La cei ce-a dat ceva a fost un rost,
o taina spre a vieții și a morții lor prinos
și ambele sunt scurte, nu dureaza.
O viața o traiesc intens, ei o viseaza,
ei moartea o alunga-n temnița ei neagra,
ei plasmuiesc lumina pentr-o lume-ntreaga,
venim, plecam ș-aceasta ne frapeaza.
Și fug acele clipe, de parca-s deocheate
de la acei ce au o viața plina.
Odata scurs nisipul, ei suspina,
inima clipei doar prin noi mai bate.
Inima clipei doar prin noi mai bate
Venim, plecam ș-aceasta ne frapeaza
și ambele sunt scurte, nu dureaza.
O viaț-avem dar și o moarte. |