| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Intunericul si poetul de Mihai Eminescu ĪNTUNERICUL Tu care treci prin lume străin şi efemer, Cu sufletu-n lumină, cu gāndurile-n cer, Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Furtuna si cantecul dezertorului
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Tristan Tzara
|
|||
|
|
|||
| A plesnit lumina din obuze Si a crapat fulger in mana noastra Ca mana Dumnezeului in cinci degete s-a despicat Ajungem din urma cetele si le culcam Stalcim starvurile lepadate in zapada Deschidem intunericului inecat fereastra Prin vaile ce-au supt dusmanii ca ventuze l-au ucis pana in departarea lor cea mai albastra. Gerul: oasele farama, carnea mananca Noi lasam inima sa planga. De ce alunecam de-a lungul muntelui spintecat? Zbierand si-a descatusat furtuna, leii, in padure-franta Nu ajunge miezul inimii vantul cel intunecat Si asteptam din timbale rarite Limpede si simplu glasuire sfanta Pe dealuri leproase in vagauna E ca ochiul craniului Ne-am adapostit noi spaima de furtuna Si pornise unul sa vorbeasca fara sir Acolo. Am cules vorbele lui - cate imi patrund ca varcolaci seninatatile lunare Sa-ti fac margele cu dinti de rechini Ce joaca vartejuri de vise urate. Ochiul de rugina mancat, foc indreapta Noi intram in gura departarii Si sub sirul dintilor de fort, ceilalti Asteapta. E atat de intuneric, ca numai vorbele-s lumina. II Sub funinginea bradului dezlegat, Se vaieta cantecul dezertorului. Ce rau facu fluier incepand sa planga. Spuma gerului inchegat face crengi de sare; Oasele farama carnea mananca. "Cu pumnii stransi, cu gat intins, ajung ademenirea noptii mute; Ghetar de otel plangand in nemiscari de constelatii, Sabiile sufletului ascute. A ingalbenit lumina ca-ntr-o lalea, in asternuturi smuls, au norii intunericul albastru Prin care fug, muscat de serpii ploii, Sa ajunga-n departarea luminata lumina mea. Sub adancimi de intristare, Ca tunetul sub bolti asfixiat, Sunt calator cu sufletul intunecat, intunecat. Aici e aspru dorul de casa; Dar si tu, vezi cum a-nflorit, cuminte, in scutece stelare de argint Pruncul cartilor sfinte. Numai mie noaptea nu-i frumoasa. Cantecul robit se-ncheaga jalnic pe tot regimentul, Cum rup liliecii bucati de noapte din chilie. Numai mie noaptea nu-i frumoasa, Numai mie. Priveste: trupul meu in tarana si in suflet se desface, Ca mi-e dor de tine cu furtuna si cu racnet de sirene Mai sus de norii de care s-au zdrobit obuzele indarjite. Daca tot se razboiesc popoarele, Ce mai atarna luna atat de rosie Pecete dumnezeiasca la cartea de pace? . Rup granate vinete bucati de cer inclestate in scuturi, Musca gheata norilor si se pravalesc table din otel in bruma Pomii se mladie cum corabia de funii Smulg lilieci petale albe de pe romanita lunii. Vantul ii azvarle si-i sfasie. Numai mie noaptea nu-i frumoasa, Numai mie." Cantecul oprit gand: gerul oasele farama carnea mananca Lasa inima sa planga. |
|||
Pune poezia Furtuna si cantecul dezertorului pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |