Cand am cnoscut-o,am spus:e doar o fata
Nu am dat prea multa importanta!
Abia dupa un timp,cand a inceput sa-mi placa
Am spus:ea e tot ce imi doresc in viata!
Cand am vazut-o in camera la Sile
El fiind coleg de facultate,
Prezenta ei parca-mi facea bine
Si-am inceput sa uit de toti si toate.
Intr-o seara,am iesit la o plimbare
Doar eu si ea,numic nu mai conta
Inima-mi batea atat de tare
In pieptul greu,de parca mi-l spargea.
Tot in acea seara mi-a dat primul sarut
Nu imi venea sa cred,parca era un vis.
Momentul acela niciodata n-o sa-l uit
Iar atunci Cerul parca s-a deschis!
Dumnezeu imi trimisese un inger.
Un inger bun,menit sa ma pazeasca
Dar nu s-a multumit doar cu atat,
A vrut mai multa vrut sa ma iubeasca.
Din clipa aceea a ramas cu mine
Nu a interesat-o nimeni si nimic.
Mi-a fost alaturi la greu dar si la bine
M-a ajutat si m-a iubit necontenit.
Nu m-a lasat atunci cand mi-a fost greu
Singur n-as fi putut sa reusesc
Dar a ramas langa sufletul meu
Si pentru asta nu pot decat sa-i multumesc.
Cand am aflat ca o s-avem un bebe
N-am stiut ce sa fac si m-am speriat.
Dar ea mi-a spus ca nu se teme
Mie mi-a fost teama ca nu ne-am fi descurcat.
Au fost si zile bune,pline de iubire
Cand dimineata ma trezeam si-i intalneam calda privire
Cand ma strangea in brtae spunanad ca ma iubeste,
Ochii ei albastri tradand ca nu glumeste.
Imi amintesc plimbarile prin parcuri
Parc-ar fi fost acum o ora,doua,trei
Sa stiti ca ce va spun acum nu-s bancuri
E amintirea unui om indragostit de ochii ei.
Am fost despartiti aproape o luna,
O luna in care zi de zi am plans.
As fi vrut sa fie doar o gluma
Dar fericirea de mine s-a ascuns.
Am fost la ea acasa.
Am spus:nimic nu ma opreste.
Am vrut sa o mai vad o data,
Si am vazut in ochii ei ca ma iubeste
Atunci cand ma striga "puiule" sau "tati".
Acum este confuza,inteleg
Trebuie sa accept realitatea.
Dar fara dragostea ei,sincer
Nu imi doresc nimicdoar moartea.
Cu ochii plini de lacrimi
Inchei povestea noastra.
Sper ca peste ani si ani
Lumea sa vorbeasca
De doi indragostiti
Care au fost odata fericiti.
De un buzoian si o bucuresteanca
Care se iubesc si numai moartea reuseste sa-i desparta. |