A vrut Dumnezeu sa scrie Si nici nu era hirtie. N-avea nici-unfel de scule Si nici litere destule. C-un crimpei de alfabet Mergea scrisul foarte-ncet.
N-as vrea nici atit sa-l supar Cit piperul de ienupar. Dar o sa va spui ceva: Nici carte nu prea stia. Orisice invatacel Stia mult mai mult ca el.
El, care facuse toate.
Nu avea certificate.
Citu-i Dumnezeu de mare
N-avea trei clase primare.
La citit se-mpiedica.
Nu stie-aritmelica
Stie-atit: numai sa faca. Ia oleaca, pune-oleaca. Face oameni si lumina Din putin scuipat cu tina. Si dintr-un aluat mai lung Scoate luna ca din strung.
Papagalul si pauna
Si-au zmuls pana, cite una, Ca sa-ifaca pinsula Domnului din insula. Coliba de pe pamint A Celui inalt si Sfint Find cladita de pesti mesteri intre talaze si pesteri.
El a luat mai bine-o pana De la tarca nazdravana Si-ascutindu-si-o-ntre deste, Despicind-o scolareste, Si-a facut condei, in stare A seri si pe piatra tare.
A-ntins cerul ca o coala In toata Taria goala. Insa pana nu scria. A luat atunci o nuia Si a insemnat cu ea, Cu argint, stea linga stea. Si ca sa vada pe schele, A facut si cruci de stele.
Ce-a scris noaptea s-a zvintat, Apoi, pin' la scapatat, Cu sugatoare de soare -Si ziua si pe-nserare A citit si tot a sters, Cite-o vorba, cite-un vers, Si cite o data, fata, Toata foaia, cartea toata Finca Dumnezeu ce-a vrut P-orma nu i-a mai placut. Ca din scrisele prea drese Nici lucru prea bun nu iese.
Cit a scris el cerul tot, Sa spui drept, a sti nu pot. invatati cu cartulie Cred c-aproape o vecie. Pe cit mintea il ajuta Melcul crede ca o suta De vecii intregi .ti pline. Melcul stie, cred, mai bine. Insa cerul, in sfirsit, E de-atuncea tiparit.
|