De cind nu mai trece streina Ramine pustie gradina. Lastunii se-ntorc sa ma vada. Copac desfrunzit in livada, Rotindu-se stol -
Si cinta si vintul a gol.
Dar vintul, zabav.
Raspunde :-i bolnav.
Sopteste prin spini o-ntrebare:
Ce are ? Ce-l doare ?
Ca nici el nu stie,
Nating intre foi de hirtie.
Dar crinii-mbracati in panglici.
Pe cirji de irozi si vladici,
Se roaga-n sobor pentru mine,
in isonul maicilor schivnice-albine.
Biserica mare, gradina
Asteapta ? Mai vine streina ?
Sa vina.
Cu pasul inalt, de tulpina.
Asteapta-n pridvoare,
Ca doua altare.
Duminica de cununie ?
Asteapta streina, din zori, sa mai vie ?
Sa pui, intre iezi si albi porumbiei,
Nuntasii de fata si marturii mei,
Inelul in degetul ei ?
|