Fata mea, de cand ne-am luat Vremea tot ne-a tulburat. Am trait, dupa cat stii, La-nchisori si puscarii. Dar decum ne-am cunoscut Dorul nu ne-a descrescut. Intre lanturi, dus si strans, Tu rabdai tacut si-ai plans Zile negre, ceasuri grele, Ne vedeam printre zabrele. Viata noastra-ntotdeauna Si-ntrerupta nc-a fost una. Ni-era vremea veninoasa, Dusmanit si tu frumoasa. Dar durerile-ndurate Le-mparteam pe jumatate.
Poate-asa ne-a fost si scris: Suferinta, chin si vis. Visul insa-n timp cumplit Nesimtind ni s-a-mplinit.
Tara ta din Miazanoapte Taia spicele necoapte. Vaca voastra nu da lapte Finca soarele greoi
N-ajungea pana la voi. Cu Moldova-n granita Casa ta de dranita Se uita in tara mea Unde graul meu cocea Tremurand si suspina.
Intre tara ta saraca Si Moldova cea buiaca Curge-ngusta cat un brau Partia unui parau Trecut lesne cu piciorul Dupa apa, cu urciorul.
Dar pe granita-mparatul Isi pusese stalp soldatul, Cu o pusca, fata draga, incarcata doar sa traga. Si tragea si-n ziua mare Pusa ca din razbunare, Ca, vezi bine, noi eram De-alta vatra si de-alt neam. Altcum tara vi-era goala De biserici si de scoala. Primeati binecuvantare La cinci postii departare, De la un protoiereu Uitat si de Dumnezeu -La botez si-nmormantare.
Zgriptorul imparatiei Era semnul datoriei Stand cu pliscurile-ntoarse Peste pajistile arse Si primindu-si fiecare Partea lui de-amenintare,
Vreai sa treci, soldatii lui, Nemtii imparatului, Te ocheau ca vinovat Pentru ei si imparat. De la crucea lui Profir incepea si-un cimitir. Vinovatii
Erau maicile, barbatii. Mergand sa-si sarute fratii De dincoace de izvor, Clacasi pe cenusa lor.
Intr-o zi, mai mare mila, Tu erai de-abia copila Si Maicuta te-a trimis, Pe un timp de soare-nchis, Sa-i aduci cate nitica Smantioara-ntr-o ulcica. Satul astepta-nvierea Si-ncepuse privighierea. Vezi ca,-n marea-mparatie, Dreptul se chema hotie,
Ca-i furai din avutie. Te-au vazut finantii ei Si te-au dus cu pusca trei. Ca sa scapi de cimitir Trebuia platit un bir. Cine sa plateasca vama, Cine altul decat Mama? Maica-ta, uscata iasca, Si-a vandut ca sa plateasca, Si bondita stramoseasca, Dar pastra intr-o cutie Slovele de razasie Mostenite de cand veacul De la mosul ci, saracul, Scrise, nu stiu in ce an, Chiar de mana lui Stefan, Date-n grijile pastrarii: Semn al vitejiei tarii.
De atunci ati blestemat Granita si pe-mparat. Blestemul a biruit.
Granita s-a prabusit Si cu ea deodata, mama, Zidurile de la vama.
Eu, balada mea tarzie
Ti-o citii cu lacrimi tie,
Fata draga,
Prin vecii acum pribeaga.
Ti-am citit suspinul vie
In spital, in agonie.
Stihurile injghebate
Le-ai simtit adevarate:
Te-ai trezit si-ai tresarit.
Era ghiersul deslusit.
Tu ma lasi acum natang
Sa-mi scriu stihul si sa plang,
Pan' ce si zilele melc
Se vor stinge printre stele,
Cand prin zari din marea noapte Te-oi chema-n franturi de soapte.
N-am crezut cand ne-am jurat Ca de-atunci ne-a si-mbracat Cununati, sub bolta portii, Steagul adiat al mortii. Lin si furtunatec vine Lingusind pana la mine Timpul, vraja tuturora; O astepti si suna ora. Vremea mi-a venit si-mi vine Sa te port dc-acum in mine. In zabranic, draga fata, Inima mi-e-nfasurata.
|