intre nadejde trista si-ndoiala, Te-am cautat prin bolta siderala. Te-am cautat pe unde si neunde iti banuiam faptura ca se-ascunde. Te cautam in tainica ta lipsa Prin Testamente si Apocalipsa. Sa fi ramas un loc nemaiumblat Pe unde nu te-am cautat ? Cind socoteam ca te-am gasit. Se si-nalta in dreptul tau un zid. Simtindu-te zvicnind in radacini Te mai simteam in spice si-n tulpini. Te-am si cintat pe corzi, si noi si sparte, Si peste vieti si peste moarte.
Tu ramineai mereu departe.
Auzul tau nu vrea s-auda
Cintec de nai, de cobza si-alauta ?
Intr-o-nserare, in sfirsit,
Mi se paruse ca te-as fi zarit
In mantia de aur a unui asfintit,
Prinzindu-ti-o, tirita prin tarina.
Mi-a si ramas un ciucure in mina
Si l-am virit in sin, ca un pribeag
Un bun de furtisag.
Da-mi voie, negasita aratare.
Sa-ti pui acum o veche intrebare:
Ca ai facut atitea frumuseti blajine,
Fara-ndoiala, multumescu-ti bine,
Cladiri de piscuri, cuiburi de izvoare,
Timpuri si valuri calatoare
Si oamenii in sarbatoare;
Barbati viteji, domnite la harfa si la furca,
Mutind pe strune mina, fuiorul cind se-ncurca.
Dar, mare-aprinzatorule de stele. Cum de-ai facut si-atitea lucruri rele ?
|