Dimineata, seara, triste. Triste-s oare-ntr-adevar?
Umbre-atirna de batiste Si de fire lungi de par.
De vor fi sau nu, precum Ochiul de ciclop le vede, Zugravite-n vint cu fum, N-au conture, nici parfum Ramurile din livede.
Printre prunii din amurg Cinta-n ritmuri de tipsii Ghiersul moale, stihul turc Si arab, de la geamii.
Rugaciune! Nebunie! Ca bolnavii gem cu totii. Sint nebuni? in chinovie Au si munte si cimpie.
Catapeteasma pustie, in altar, imi intra hotii.
|