Dorm in umbra leganate lebezile-n puf de unda
Cuiburi albe, perini albe, printre stele furnicar
Cate-o stea insingurata cata-n aripi sa se ascunda
Cate-o lebada-si indreapta capul, ca un nenufar.
De pe pod, la miezul noptii, le arunca mana buna
Painea, ce nutreste truda si trudeste visatorii.
Maini, lasati-le flamande sa se-nacopere cu luna
Lebezi, asteptati ca painea sa v-o dea semanatorii.
Stea cu stea pe-ntinsul undei linistite pun clestar,
Si prirtr-insul zugravite lebezile par si luna.
Plangeri de viori si fluier cad in lac margaritar
Si se-aud din departare lovind unda cate una.
in palatele aprinse, cu balcoane si unghere,
Liturghia bogatiei are si-asta-seara loc.
Cine-a scris, in ce odaie, fara pat si fara foc,
Imnul asta de izbanda, de iubire si durere?
Folositi-va de cantec, de lumina si de taina,
Cupe omenesti de goluri, pline-n viata cate-o clipa,
Si cenusa prin vapaie se-nvestmanta cu o haina
Si gaseste ca sa cada inapoi un fulg de-aripa.
Cantecul, lumina, taina, unda, - ntinsurile-albastre,
Noi le tinem, noi le strangem, cei cazniti, urati si goi.
Temeliile veciei orice-ati face-s ale noastre.
Voi, intoarceti-va veseli si slaviti, intru noroi.
|