Cenusa visarilor noastre
Se cerne gramezi peste noi,
Precum se coboara pe glastre,
Atinse, petalele-albastre,
De-o giza cazuta de sus printre foi.
Se scutura vintul si geme. Pamintul e una cu cerul, Orasele-s bulgari si gheme, Ghitare adinci de blesteme. Si aerul - rece ca fierul.
Pamintul e-o moara desarta Cu larve cersind adapost. Miscindu-se-n pulberea moarta, Ce-n haos mereu se desarta:
Tarina visarii ce-a fost.
|