Doamne, fa-i bordei in soare, intr-un colt de tara veche, Nu mai nalt decit o floare Si ingust cit o ureche.
Si-n pridvor, un ochi de apa Cu o luntre cit chibritul, Ca-n crimpeiul lui sa-ncapa Cerul tau si nesfirsitul.
Da-i un fluture blajin Si o broasca de zmarald. Si-n padurea de pelin Fa sa-i stea bordeiul cald.
Si mai da-i, Doamne, vopsele Si hirtie chinezeasca. Pentru ca, minjind cu ele, Slava ta s-o zmingaleasca.
Si cind totul va fi gata S-o muta la ea si tata.
|