Domnul, Dumnezeul mare Mi-a umplut doua pahare Din cerescul lui rachiu Scos din luna cu burghiu. Si-n fiecare pahar A lasat si-un drob de har.
Amindoua-s ale tale, Zise Domnul, ia-le, bea-le.
Dupa ce m-a-mpartasit, Insul mi s-a risipit. L-am pierdut jurimprejur. Ca o ceata dintr-un ciur. Si-am ramas pribeag in boare, Ca un miros fara floare, Al careia lemn uscat Radacina si-a uitat. Ca un foc fara carbune. Ca un fum fara taciune.
Sfintele sale potire Au intrat in clocotire. Sufletul imi umbla beat Pe subt veac si peste leat.
|