Copila, copila, Mi-e mihnire si mila. Grivei, plinge si el. Lacrimile noastre sint la fel.
I s-a urit si lui cu lacrimile mute.
Un gind i-a spus: asteapta. Alt gind ii spune:
Ii este dor, ca noua,
De fagaduielile-amindoua.
II cotropeste ceata, ca pe fiecare. Secera, poate, si-n el semnul de-ntrebare.
Flaminde sinteti de alta piine, Lacrimi de om si lacrimi de ciine.
Ce e, Grivei?
Ce-i, mosule? Ce vrei?
Glasul, ca o bataie de arama, Ti s-a-ncetinat si se destrama Si latra-nabusit de noapte Sfaturi si soapte.
A stat cu mine-n batatura o viata,
El intr-o ceata, eu intr-alta ceata.
Copila,
Mi-e mihnire si mila.
Tovarasi, prieteni, vecini,
Dar singurateci, dar streini.
Un ostrov fara luntre fiecare, Ostroave-n balti, in departare, Zarite-n ochii tai, in ochii ei
Imbatrinim, Grivei.
|