Crezi basmul c-a sfirsit si s-a pierdut, Si el de-abia-i la inceput
Cind seceta mai stearpa ti se pare, Atuncea podideste izvorul tau mai tare, Si albia, uscata ca un drumeac de tara. A izbucnit odata si da pe dinafara. Aseara ti-era pana din calimara seaca.
Suvoiul azi o-neaca.
Minunile se isca din pesterile pline
Nainte sa ajunga izvoarele la tine.
Tu innadind povesti dupa povesti
Grije sa n-ai ca o sa ispravesti.
Ramine orisicind razlet un fir
Din cusatura unui trandafir.
Daca si cade mina la tesut,
O mina noua firul il ia. unde-a cazut.
in iia strabunichii, se implinise veacul.
Pe-o floare intrerupta mai sta infipt si acul.
intorci un fir prin fire. de beteala,
Si alta fata iese din urzeala,
Izvoade noi, din doua-trei vopsele.
Si n-a putut nici veacul sa le spele.
Eu le-am intors si le-am tot fost sucit, Pina ce s-au faramitit. Povestea mare mi-am facut-o mica. Am desertat Taria cu-o ulcica. Din Calea Robilor am luat prundis, Suind in cer cararea pe furis. Spinarea imi ramase minjita de faina, Carind in saci pe umeri tarina de lumina.
Si le-am intors povestile-ndarat Si numai ca sa-ti mai arat Ca din scintei sleite si surcele Poti intocmi din nou un cer cu stele. S-a spart oglinda si-am suflat-o-n foc
Si s-au facut oglinzile la loc. Din ceruri cade o paiata. Paianjenul de catifea, se-agata De o lumina lenese, de ata.
Si sta-n vazduh, cu luna fata-n fata.
|