De-abia plecasesi. Te-am rugat sa pleci.
Te urmaream de-a lungul molatecii poteci,
Pan-ai pierit, la capat, prin trifoi.
Nu te-ai uitat o data inapoi!
Dar ce-i un semn din umbra-n departare?
Voiam sa pleci, voiam si sa ra mai.
Ai ascultat de gandul ce-l dintai.
Nu te oprise gandul fa ra glas.
De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi ramas?
Ti-as fi facut un semn, dupa plecare,
Ion Ion
In beciul cu mortii, Ion e frumos.
Intins gol pe piatra, c-un fraged suras.
Trei nopti sobolanii l-au ros
Cand cioclu-l ridica-n spinare
Ion parc-ar fi de pa mant.
De-l pui poate sta in picioare
Dar bratul e moale si frant.
In ochii-i deschisi, o lumina,
A satului unde-i nascut,
A campului unde iezii-a pascut,
A incremenit acolo stra ina.
Departe de vatra si prins de boieri,
Departe de jalea mamuchii,
Pe trupu-i cu pete si peri
In carduri sunt morti si paduchii.
|