Taci. Nu te misca. Din intunericul meu s-a desteptat Si zboara-n vazduhul instelat Acvila amintirii.
O! nu turbura rasaritul.
De unde vine acvila albastra
De a crescut atit?
Mica-n cuib si fara aripi am lasat-o.
Nu-s prin urmare-nstrainat Pe todeauna de trecutul meu. Mai e nadejde, mai e mingiiere, Mai colinda o umbra alba prin tacere.
Norul ce ma rapise s-a spart! Ploaie calda! ploaie manoasa ! Curgi, darnica, pe ogorul meu, Din care mortile sufletului S-au desteptat.
|