Ai imbatrinit, baiete, Cintind stihuri si stafete, Potrivind, ascuns de luna, Vorba-n fluier, care suna.
Lumea plinge de necazuri, Tu-ti pui gindul pe atlazuri Si, de dor de vint si mierle. Faci cu acul fir de perle.
Iti ungi ranile cu-argint, Te alinti cu zari ce mint Si-ti faci cugetul hotar intre inger si magar.
Ah! de cind m-a fost iubit, Felul meu s-a izmenit. Gura-i rece, de naluca. Mi-a lasat viata nauca.
Finta mica de otrava Mi-a facut carnea bolnava. Fiescare os ma doare De-amintire si lingoare.
Si pentru ca nu am stire De-mi voi mai veni in fire Si de o voi mai vedea Strinsa subt musteata mea.
Ca un sarpe ce se zbate Suferind de cinci pacate; Stihuind m-am hotarit Sa-mi trec noaptea de urit
Femeie scumpa si ispita moale! Povara-acum, cind, vie, te-am pierdut. De ce te zamislii atunci din lut Si nu-ti lasai pamintul pentru oale?
|