O stepa jos, o stepa neagra sus. Se-apropie-mpreuna si sugruma. Calul de lut si ciinele de huma Si omul lor, din umbra de apus.
Drumul s-a strins din lume ca o sfoara. Gheme de drumuri zac in helesteu.
Hambarul n-a lasat nimic afara. Noaptea-ncuiata e. cu lacat greu.
Noi, singuri trei, dam lumii-nchise roata, Cercam, strigam Nici-un raspuns. Ca oboseala pribegiei ne-a ajuns Si n-avem loc sa stam si noi odata.
Unde ne ducem? Cine ne primeste?
In poarta cui sa cerem crezamint? Hai, calule, hai, ciine, paminteste, Sa batem, frinti, cu pumnii in pamint.
|