Ecourile-acestea, pentru tine. Ti le-am cules din vuietele line. Vezi, nu mai zace nici-o coarda stearpa, De cind trecu dantela ta pe linga harpa.
Trecuse ca o adiere.
O presimtire parca ma-ndeamna si ma cere. Te-ai impletit pe strune, ca iedera subtire, Si le-ai adus prisosul adaos de simtire.
Nu stiu de cinta harpa cind noaptea mi-o saruta
Sau freamati tu-n vibrarea ei gemuta,
De scorbura cu zale,
Din frunzele si horbotele tale,
Ca se strecoara-n ea, cu luna din lucarne. Fara sa vreau si vrejul tau de carne.
|