Pamintul antic s-a civilizat. Nici nimfe, nici naiade, nici sirene. Crucificate ritmic si alene in asternutul undei ondulat.
Pe coaja bulevardului de smoala. Subt ochii guarzilor, in cete, Nepotii lui Orfeu se duc la scoala Cu placile de piatra cu burete.
Toti, abdicati din functia divina. Au renuntat la slavile eterne. Apolo-i profesor de mandolina, Pan lectii da. de limbile moderne.
Hercule-i petrolist dactilograf, Si Joe insusi, farmacist detreaba. Serveste-n cutiute la taraba Cite un hap. cite un praf.
Odinioara, ne soseau prin curte Si stau de vorba-n cintece cu noi, ingerii mici cu aripile scurte Si sfintii candizi in stihare noi.
Si citeodata, seara, prin gradina, Se naruia ranit din zbor Cite-un serat'cu mina la picior, Ciocnit in aer
cu-o albina.
Dar la fereastra staulului, sus, De cite ori, oprindu-ne, din graba, Nu am zarit lumina lui Isus Si-am auzit ca vocea lui ne-ntreaba?
Pavel din Tars e-acum zaraf sarac, Si Chrisostom baiat de pravalie. Iar Sfintul Duh, inchis in colivie, Facutu-s-a pui mic de pitpalac.
|