Ce duh ai si ce putere.
Sa-mpletesti ceara cu miere,
De la floarea din gra dina,
Ostenita de albina ?
Tu aduni de pe meIeaguri,
Pentru stupi si pentru faguri,
Pulberi, roua, stropi si leacuri,
Poate ca de mii de veacuri.
Ca din lana , ca din ace,
Tesi reteaua de ghioace,
De celule-n care pui
Mierea dulce si un pui.
Scule, numere, cantare
Au pus la masuratoare
Ca-ncaperea cea mai mare
In gaoacea cea mai mica
E ghiocul tau, fetica
Esti, pe lumea de subt cer,
Cel mai mare inginer.
Pe-ntuneric, far sa stii,
Ai facut bijuterii
Si minuni in toata clipa
Cu musteata si aripa.
Nu te lauzi cu ce faci.
|