Frunza cand moare
Se face o floare.
Au adunat luna si lumina
Pomii-n gradina
Si scutura soare.
Ati fost niste trupuri
Si v-ati facut fluturi.
Nucule, suflete scuturi.
Dafini, duzi si migdali
Erau plini de papagali.
Le-au cazut aripi si pene,
Fulgii, alene
Si pe-ndelete.
Le-au ramas in arbori scheletele.
Miroase a piatra si ceara,
Si ziua intra in seara.
Prin ceata manjita cu huma
Se micsoreaza carul cu paie de bruma,
Dric vanat, stramb, pe jumatati de roti,
Si cimitir intunecat, pe hoti.
in mocirla si apa
Calca momaia ciunga si schioapa
Si duce carul ei cu gloabe mici,
Ca un jeluitor singuratec, cu bici.
Azi n-are-nceput deslusit
Si pare o zi de sfarsit.
Maine va fi, nu va fi Iata,
Umbra strange orele aplecata
|