Cincizeci de ani, de cind incerci, mereu, Condeiul, gindurile si cerneala, N-au mai ajuns sa-ti curme, fatul meu, Frica de tine si-ndoiala.
Te temi si-acum de ce te-ai mai temut. De pagina curata si de rindul. Si de cuvintul de la inceput. Te sperie si litera si gindul.
Foile tale scrise, de hirtie. Se rup si zboara, ca dintr-o livada Frunzele zmulse-n vijelie. Fara ca piersicul sa si le vada.
La fiece cuvint, o sovaire Te face sa tresari si-ai astepta. Parca traiesti in somn si-n amintire Si nu stii cine-a scris cu mina ta.
|