Astazi, soarele, prin ceata, S-a nascut din haos, mort. Pe-nserata dimineata, Cenusie ca un cort.
Pe cind sufletul coboara, Melancolic, pe-amintiri, Ca o pulbere usoara De scintei si licariri,
Peste cartile din care Se desteapta musc trezit De pe foi ce-au putrezit Prin unghere de sertare,
Orologiul, ploaia-n urma Si cu inima-ntr-un ritm, Bat secundele ce-n turma Nencetat au toi murit.
Si ce liniste se-asterne! Si cum sufletul se-aude, Scuturind aripe ude Peste brumele eterne!
Dintr-a mea singuratate Las in voie timpul viu, Care stie ce nu stiu. Si prin veacuri destramate Fac cu pana semn si scriu.
|