Tot ceasul imi aduce un dar si-o jertfa noua, De vreme ce lumina primeste sa-mi lumine. Cimpia scoate-n brazde bijuterii de roua Si pomii pun coroane si nimburi pentru mine
in giulgii clatinate se leagana cu lacul Faptura, pretutindeni de fata si dosita, A celui ce, cu firul de umbra si cu acul Scinteii. indeseste pinza mereu pe sita.
imi creste-n suflet iaras o struna de vioara. Dar cintecul in mine, tinjind sa se destepte. Sfiios si sovaielnic si-acum ca-ntiia oara, Rasuna-n departare, mai sus si mai afara, Ca-ntr-o vecie alba cu stilpi si turle drepte.
Si, seara, invelindu-si gradinile cu crep, Sint altoit cu visuri, ca un ocean cu stele.
Nu stiu culesul lumii de unde sa-l incep. Din cite flori de aur mi-ajung pina-n zabrele.
imprejmuit cu noaptea, astept ca o faclie, infasurata-n iederi si-n frunze de leandru Si inca ncaprinsa, la ora mea tirzie. in virf sa mi se lase o stea din policandru.
|