ingerul meu isi mai aduce-aminte Din fericirile-i de mai nainte. Cerul la gust i-ajunge ca un blid Cu laptele amar si agurid. Stelele lui nu si le mai trimite Ca niste steaguri sfinte zugravite. Si vintul serii nu-i mai da indemn Cu-aromele-i de vin si undelemn. Livada, cimpul si-au pierdut si floarea Si roadele si frunza si culoarea. Apele negre duc subt cerul cald Namoluri fierte, grele, de asfalt. Oriunde capul cauta sa-si puie Locu-i spinos si iarba face cuie. Cocorii trec Taria fara el Si nu-l mai cheama zborul lor defel. Viata veciei, cuibul din ogiva, Inimii lui ajuns-au deopotriva, Si-ntiia data simte, cit de cit, In dumicarea timpului, urit; Caci nestiuta-ncepe sa-ncolteasca Pe trupu-i alb o buba paminteasca.
|