Departe, prin suflet, prin zare Alb creste din lac. Deschis in tacerea cea mare, Un templu, din veac.
Oglinda lui nici-o lopata Si luntre n-ating niciodata. Nu cleatina vint. Nu-i tarm, nu-i pamint.
Uitata-n lumina sihastra, Ogiva sticleste pustie De-o flacara fosta albastra, Ajunsa in gol cenusie.
|