Steaua lampei, suflet palid, in odaia parfumata Expira subt catifeaua de-aur rosu fulgerata, Draperia ondulindu-si crinii candizi singerati, Si-n penumbra rubinie, voluptate plutitoare. Un polog, azur subtire, se-nvolta, imensa floare Peste corpurile goale, muschi de spasme incordati.
Lung vibrau in cuibul magic sarutarile romane Vineteli arau grumajii, palpitau placeri profane Roma veche-n Roma noua renvia ca subt Cezar Voluptatea era vie ca o flacara cumplita Corpul, aprig, sfarimase floarea stinsa de ispita. Iar tablouri din perete isi zimbisera bizar.
Nudul sacru frumusetea exaltindu-si-o subt lampa, ii facea sa para doua corpuri antici dintr-o stampa Pe al carei fund de umbra un mister se celebra, Si zimbeau, si erau tineri, - ea cu gene lungi si crete, -Si erau ca doua coarde, si vibrau de tinerete Roma veche-n Roma noua triumfala reintra.
|