imi atarna la fereastra
Iarba cerului, albastra
Din care, pe mii de fire,
Curg luceferii-n nestire.
Sufletul, ca un burete,
Prinde lacrimile-ncete
Ale stelelor pe rand
Sticlind alb si tremurand.
Scama tristetilor mele
Se-ncurca noaptea cu ele,
Genele lui Dumnezeu
Cad in calimarul meu.
Deschid cartea: cartea geme.
Caut vremea: nu e vreme.
As canta: nu cant si sunt,
Parc-as fi si nu mai sunt.
Gandul meu al cui gand este?
In ce gand, in ce poveste,
imi aduc aminte, poate.
Ca facui parte din toate''
Scriu aici, uituc, plecat.
Ascultand glasul ciudat
Al mlastinii si livezii.
Si semnez:
|