Neavind de lucru-n cimp. Nici in lunca, nici in dimb, Ca murisera si pomii De arsitele Sodomii, Cu care ne-a osindit Leatul anului cumplit. Matraguna si lesia Napadindu-ne mosia, M-apucai, moliu, sa-nvat in tarina-a seri cu bat. Macar tarina sa deie Vorbe-n brazda si condeie.
Om in virsta si tirziu, Tot am invatat sa scriu. Prins ca de-o copilarie, Mina se porni sa scrie. Mizgalii cu tibisir Lemnele din cimitir. Facui semne, cercuri, cruci. Pe bordeie, pe uluci. Se gasesc pe cite toate Slovele mele culcate.
M-ajunsese si-o turbare Sa pui semne de-ntrebare, Cite trei, pe toate cele, Cind pe pietre, cind pe stele.
Zgiriam cite ceva Pe urcioare, pe ulcea, Pe o casa, pe o poarta. Pe copaci, pe frunza moarta. Au scapat de pana mea Meiul doar si mazarea.
Slovele cele mai bune Le-am scris negre, cu carbune, Pe deasupra cu vopsele. Le-am pus ceara cu margele. Si dintr-unele tipare Mi-a-ncoltit si cite-o floare.
Nici acum nu stiu s-aleg: Mestesug a fost, ori zbeg?
|