Orinduirea firii a sorocit sa-i fie Copila diafana barbatului sotie. Plapinda libelula, in mina lui paroasa, E cruda ca lastarul de crin si chiparoasa. Ea-l place ca e teafar si dur - si om de treaba. Nu sovaie, nu-ntirzie, nu-ntreaba. Porneste drept nainte si-ajunge tinta drept, E raspicat si intelept. Stradania si munca lui aspra pentru tine Fac zilele sa-ti fie mai mari si mai depline. I s-au zdrobit genunchii si i s-a frint spinarea, Sa-si merite si blidul gustos si sarutarea. Din fundul marii zmulge-n sirag margaritare Pentru grumazul zveltei si chipesei fecioare. Din noapte ia ciorchinii de stele si scintei Pentru bratari, paftale, inele si cercei.
Luceferii de aur din piatra seaca-i scoate,
Muscat de coltii stincii si singerat in coate. E jertfa lui de sine, aprinsa de-o idee. Ideea, ca si lupta si piinea,-i tot femeie. Sint toate ale tale si toate pentru tine. De nu, aruncea pentru cine? Caci darurile toate aduse tie t-is, Primind in schimb o floare, fragilul tau suris. Faptura de petala si de un bob de roua, Da-i zilnic dimineata o bucurie noua, Ofranda de rasplata e poezia Iui. O alta, mai suava si mai cinstita, nu-i.
|