O mie de neamuri te-au strins cu zabava. Trecindu-te tainic prin somn tuturor, Cules, pe-nserate. de cugetul lor, Prin pomii nadejdii cu frunza bolnava.
O suta de veacuri, cusute-n cotoare, Aduc marturie si semn cunoscut Ca oameni in vremuri, alesi, te-au vazut intreg, in odajdii de bruma si soare.
Poteca de suflete sesul strabate. Ca niste sacara cu spic. Puterea dospeste-n grauntele mic Si holdele-asteapta tot nescuturate.
O mie de neamuri, plecate, domoale Te cauta-n ceruri, in vis, in pamint. Ascuns te-au gasit in Cuvint. Sfarima Cuvintul: cuvintele-s goale.
|