Te-am ridicat pe-o coasta cu izvoare Si-mprejmuindu-ti linistea cu astri. Te las albind prin pomi, din departare. Cuib fermecat, ca de cocori albastri.
Din prispa ta vreau sa-mi aduc aminte. Din geamul tau gindi-voi la trecut, Privind in sus, la pasarile sfinte, Ce-n streasini cuib de-argila si-au facut.
Voi ingriji ca-n fiecare seara Sa-ti arda-n virf nestinsa noastra stea. Pe care voi aprinde-o solitara Cu sufletul si ruga mea.
Iar pentru prunci si ochii-odihnitori Ai Preacuratei ce ne-nchise drumul. Vom raspindi prin incaperi parfumul Care preschimba inimile-n flori.
Si-ntr-un ungher, vom face din covoare Un pat adinc, cu perinile moi. Daca /sus, voind sa mai scoboare, Flamind si gol, va trece pe la noi.
|