Pe pietrisul rosu-n parc Zboara pilcuri frunze rosii Cu fazanii si cocosii Subt al cerurilor arc.
Din fintina bate-n soare Biciul rece-al apei vii.
Papagal ii-n colivii
Se framinta pe picioare.
Norii lungi, in hore pure, Trec si ei pe calea lumii Si se coace turta humii in arsita si padure.
Si, cu toamna-nfierbintata, Joaca sufletul in noi. Scumpa! care-ai pus altoi Gura pe durerea toata.
Caci, in parc, pe trepte, jos, Scoate, dintr-un pai subtire. Pan, aprins de amintire, Cintecul lui mincinos.
|