Cristal rotund, pe-o umbra de velur, Cu inima de-a pururea senina, M-am nascocit din ape de azur, Am inghetat subt turturi de lumina. Si nencetat, ca pietrele de roua, Par a renaste-n locu-mi tot virgin. Cu-o licarire-n fundul meu mai noua, Pe cit mi-i incaputul de putin. Dar n-ai sa stii, prin mine ce izvoare S-au strecurat si cite, linistit. Si nu cunosti pe buza mea scinteietoare Buzele calde cite m-au sorbit. Ele-s aci-n vazduh, ca niste foi, Cind imi incerci racoarea nebauta, Si gura ta, sorbindu-mi stropii noi, Buzele-n zbor, umbrite, ti-o saruta.
|