Copacul, vintul au venit de-aseara Si cheama gindul istovit, afara: Li-i dor de el, ca nu se mai aduna De multe nopti, sa umble impreuna.
Unde-i, matuse, nu-l vazusi ?
Stati sa ma uit. V-aduc raspuns acusi.
intreaba, gindule, de tine Vintul pribeag si pomul. Nu mi-e bine. Ce sa le spui ? Stiu eu ce sa le spui ? Ca gindul, maica, nu mai e al lui
Spune-le ca m-au amagit destul,
Ca sint de vint, de drum si de copaci satul.
Ca zac olog, mirsav si amarit
Ba nu ! Stai, nu te du.
Da-mi cirjile, dar prinde-mi tulpanul alb de git Cu boldul lung de aur cu gamalie-albastra. Si da-mi si-o floare din ghiveciul din fereastra, Si spune-le ca viu numaidecit.
|