In beciul cu mortii. Ion e frumos, intins gol pe piatra, c-un fraged suris.
Trei nopti sobolanii l-au ros Si gura-i baloasa-i ca de sacis.
Cind cioclu-l ridica-n spinare, Ion parca-ar fi de pamint. De-l pui poate sta in picioare. Dar bratul e moale si frint.
in ochii-i deschisi, o lumina, A satului unde-i nascut, A cimpului unde iezii-a pascut, A incremenit acolo straina.
Departe de vatra si prins de boieri, Departe de jalea mamuchii, Pe trupu-i cu pete si peri, in cirduri sint morti si paduchii.
|