O palma grea i s-a lipit pe gura. In crestet pumnul puse-o lovitura. Bocancul ii ajunse pina-n mate. O clipa, vazu numai stele si ate -Si sovai pe un calcii. «A ! vrei sa birui si ai dat intii !»
Se-ntepeni din umeri, din barbie, Spinarea piatra si-o facu. Ce-o fi sa fie ! Sumese mineca si scoase Doua brate cu pulpele groase. Scrise cu slove si horbote albastre. Dirdiia podina subt mesele noastre.
Ceasul se facu infricosat.
Lungindu-se scurtul, cel lung s-a cocosat
Si furnicau toti ochii, fierbinti.
inca un pumn ! Dar fu primit in dinti,
In ascutisul coltilor ciinesti,
Si zdrelit ca de dalti, la desti.
Daca-ncepe ghiontul sa te doara,
Lungule, ne faci de ocara.
O saritura inapoi: Venea scurtul, vilvoi.
Ca un arici, hotarit sa infrunte Vijelia namilei din munte.
Scurtul l-a si muscat
De musteata
Si a scuipat
Singe din ea, cu matreata.
- «Puneti mina, ma ! Veniti incoace !»
- «Lasa, ba ! ca bine-i face !»
Scurtul ii sfisiase buza celui lung.
Acu-i acu ! Se mai ajung. Se mai lovesc, se-mpung:
Lungul se pravale. il izbi si-n beregata O margine de gheata.
Se scoala-mpleticit Si pune mina pe cutit.
La o parte, faceti-le loc !
Dar lungul nu are noroc,
Caci scurtul, jerpelit si ramas in camase,
il rupe de boase.
Si toata pricina Fusese Gherghina.
|