Ma uit la flori, ma uit la stele: Esti chinul dulce al tristetii mele. Ma uit in mine. ca intr-o chilie, Ma uit in ceruri. in imparatie.
Ma uit in gol. ma uit in vizuini. Te caut printre spinii din gradini. Dau buruienile deoparte, de otrava. Si pipai locul urmei tale cu zabava. Strabat calare sesul, cucuruzul: Te caut cu vederea, cu auzul. Ma plec la trandafiri si le miros Bobocii din tulpinile de jos. Fusesi in toate si te-ai dat in laturi, incerc sulfina: tu trecusi alaturi, intreb plapindele verbine. Ele raspund ca stie patlagina mai bine. Zisei sopirlei: - «A trecut pe-aici?» Ea m-a trimis la serpi si licurici. Si neprimind raspuns nici de la stupi,
Ma iau dupa vulturi si lupi.
Am colindat mosia-n lung si lat Si-am scoborit din leat in leat Si, ostenit in rivna si puteri, N-am dat de tine nicaieri. Oriunde-ncep a cerceta Trecuse alba. chiar atuncea, umbra ta. Taria-i de beteala si salba linga salba. Mi s-a parut odata ca ai fi fost o nalba.
Dar auzind o soapta, m-am intors: Vorbise vintul intr-un lan de orz «Omul cu soimul cauta mereu Raspintia lui Dumnezeu. Noi o vedem in cimp si in li vede. El singur are ochi si nu o vede.»
Cu juramintul mortii, cel fara iertaciune. Toate il stiu pe Domnul: nici-una nu mi-l spune.
|