De-o viata ma tot ingropi. Dus de fauni, ca de popi. Tragind zodia la sorti, Mi-au iesit mai multe morti Si-apucasesi sa ma-nveti, Tot cu vieti si cu nevieti. Si cu alte tinereti. Ajunsesem sa ma port Cind mai viu si cind mai mort, Indurind citeva sute De morminte nestiute. Ma si-ngropi, dar ma si-nvii, Fire-ai proslavit sa fii! Esti un cioclu sibilin. Poreclit in carti Destin.
La oricare moarte-a mea Ori aprinzi, ori stingi o stea. Una vie, alta moarta. Ca o candela cu toarta. Pe cea moarta o trezesti Cu soapte vrajitoresti. Celei vii ii stingi obrocul De-a noroc si nenorocul, Ca-n descintece si-n rune.
Cu o apa si-un carbune.
Ma gindeam, de cite ori incepeai sa ma omori, Ce-am facut si ce-ai cu mine. Ce fac rau si ce fac bine ? Vechi ostas al vietii dirji, Ori in lupta, ori in cirji. Ori viteaz, ori si infrint, Ziua-n cer, noaptea-n pamint, M-am supus, si ma framint.
Dar, spre groapa, ce alaiuri De cimpoaie, scripci si naiuri ! Cite buciume si strune Dau a jale sa rasune ! Flautele bocitoare Gem jelind ia-nmormintare. Cind ma scoli, la trebuinta. Striga-n vint a biruinta La raspintii, e sobor: Umbre lungi in umbra lor.
Din popas intr-alt popas. Luminari de parastas. Sau ma crezi, sau nu ma crezi, Isonu-i purtat de iezi. Insus Pan porneste corul, Drept in solduri, cu piciorul.
Vine din mitologie
Si o musca argintie,
De prin vremuri vechi, stravechi
Si, ciupindu-i de urechi,
incep sa se scuture
Iezii, cade fluture,
Iar albinele, cind pot,
Le ling mierea de pe bot,
Findca iezii le-au tot supt
Caprele, pe dedesubt.
Un flacau, vazind ca-i joc, Si catind sa-si faca loc, in multime sa patrunza, Cinta din buze si frunza.
Sa le rup, batu-m-ar vina. Nu pot, minca-le-ar rugina.
Dupa cit pot sa-nteleg, Nu sint om ca lumea-ntreg. Cind pamintul doarme dus. Ochii-mi umbla tot pe sus, Dupa stele logostele, Sa mai fur una din ele.
Sint pe drept si-adevarate Hot de taine fermecate, Si-orice-ai vrea sa-mi faci tu, mie, Nu ma las de-asa hotie.
{Poeme noi)
C61o-n drum, niste ghebosi Bat in palme bucurosi. Dar ghebosii iar se-nseala Si nu ies la socoteala. Bocetele sint cintate, Jumatate fluierate, Si convoiul, ca sa-mi placa, in loc sa ma plinga, joaca Hora mare si marunta. Ca la chef si ca la nunta.
Ai vrea, cred, sa te razbuni Ca si eu incerc minuni. Cum te-ntorci nitel din spate, iti vad cheile-nsirate Si-ti fur, cind se-ascunde luna, Din curea tot cite una. Si cu ele pipai toate Lacatele incuiate
|