La geamul sufletului tau Se-ngramadesc parerile de rau. Le uiti un timp, dar ele se aduna Si se soptesc alaturi impreuna.
Voiai sa uiti de tot, sa uiti de toate, Si, incercind, vazusi ca nu se poate. Sa fie leac ? Sa ti-l aduca cine? Ca mortile, si ele, se-ngramadesc in tine.
Si lacrima-i amara,
O lacrima de roua si-o lacrima de ceara. Ca am aprins in geam o luminare Si-o candela, la ce-a mai fost si doare.
Au tremurat ca doua stele, intr-o-nginare muta intre ele, Mihnirilor si vietilor trecute, Rabdate pe tacute.
De cite ori, traite, ai murit ?
Mihnirile ascunse le-ncepi si n-au sfirsit.
|