Eu sint acel pe care l-am visat, L-am cautat si-am vrut sa-l nascocesc, Ca prin gunoiul meu cel omenesc Sa treaca raza, ager si curat,
Acel ce-atinge neatins noroiul Si poate duce drum si peste cer Si sa ramiie fier de este fier, Rugina-n el sa nu-si puie altoiul.
Sa nazuiasca-n marmura schimbare. Singuratati, de sus, de stalactit. Fiind cu toate-n veac nepotrivit Si aripile findu-i vesnic calatoare.
Eu stiu tacea cind visul a murit, Si-n toata clipa-nalt cite-o statuie Tacerii, pe un drum ce suie Neispravit.
|