Tu ti-ai strecurat cintecul in mine intr-o dup-amiaza, cind Fereastra sufletului zavorita bine Se deschisese-n vint, Fara sa stiu ca te aud cintind.
Cintecul tau a umplut cladirea toata.
Sertarele, cutiile, covoarele.
Ca o lavanda sonora. Iata,
Au sarit zavoarele.
Si minastirea mi-a ramas descuiata.
Si poate ca nu ar fi fost nimic Daca nu intra sa sape, Cu cintecul, si degetul tau cel mic, Care pipaia mierlele pe clape -Si-ntreaga ta faptura, aproape.
Cu tunetul se prabusira si norii in incaperea universului inchis.
Vijelia aduse cocorii, Albinele, frunzele Mi-s Subrede birnele, ca foile florii.
De ce-ai cintat? De ce te-am auzit?
Tu te-ai dumicat cu mine vaporos -
Nedespartit - in bolti.
Eu veneam de sus, tu veneai de jos.
Tu soseai din vieti, eu veneam din morti.
|